Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
Specialiști în eminescologie spun că Eminescu a avut o pasiune ascunsă și stranie pentru civilizația dacică. Mai mult decât atât, aceștia spun că au existat coincidențe stranii care ar scoate în evidență o legătură mistică între poet și strămoșii săi.
Eminescu și dacii. În afară de câteva poezii și afirmații în legătură cu strămoșii său, marele poet botoșănean nu părea să aibă o afinitate deosebită față de acest subiect și nicio înclinație aparte.
Cu toate acestea, sunt specialiști care s-au ocupat de acest subiect, printre care și unul dintre cei mai importanți eminescologi, Lucia Olaru Nenati, scriitoare și publicistă, doctor în filologie, promotor cultural și membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Aceasta crede că există o legătură mistică, transcedentală, între marele poet și daci. Publicista spune că de-a lungul timpului au avut loc "coincidente tulburătoare", care au scos la iveală o latură și o pasiune necunoscută a poetului Mihai Eminescu.
Eminescu, poetul pasionat de daci
Poetul Mihai Eminescu era fascinat de civilizația geto-dacică și a fost printre primii intelectuali români care a încercat "restaurarea" originii dacice abandonată de Școala Ardeleană în detrimentul demostrării originii latine și descendenței romane a poporului român. Acest aspect și aceste concepții ale poetului sunt mai puțin cunoscute și nu au fost tratate nici măcar de biografii săi. Practic nici prietenii, nici rudele sale, care au lăsat mărturii nu vorbesc de această pasiune misterioasă a poetului pentru geto-daci.
Specialiștii spun însă că au dovezi, că Eminescu era un pasionat de daci. În primul rând totul ar fi început la Cernăuți acolo unde a fost elev de gimnaziu. "Este cunoscut faptul că Mihai Eminescu a fost atras de la începuturile sale poetice de fascinația miturilor străvechi autohtone, că pana sa a exersat îndelung asupra acestei teme, nu numai în virtutea atracției mitului romanticilor în general, ci și dintr-o pornire a sa profundă, particulară. Astfel el, cunoscând desigur texte apărute în epocă, precum, de pildă, conferința lui Hașdeu «Perit-au dacii», ca și scrierile pe această temă ale lui Bolintineanu, Alecsandri, Asachi, va fi citit desigur geografia grecului Strabon, ceea ce i-a permis să-și contureze un topos mental al străvechimii noastre. În afară de aceste surse deja larg acreditate, se mai poate adăuga și aceea provenită din legătura elevului cernăuțean care a fost Eminescu cu profesorul său de istorie Ernst Rudolf Neubauer, scriitor, autor de cărți, poezii, studii, basme, despre care cel care s-a aplecat asupra personalității sale, germanistul Horst Fassel, susține că ar fi fost primul care a putut să desfășoare în fața ochilor avizi ai învățăcelului său fascinația lumii vechi a Daciei despre care profesorul s-a pronunțat în numeroase rânduri", precizează Lucia Olaru Nenati. Totodată cercetătoarea scoate la iveală faptul că multe dintre temele eminesciene erau inspirate de concepțiile despre viață și moarte ale dacilor și ale zalmoxianismului.
"Motivul răului cinic, disperarea de-a trăi într-o lume dominată de rău ce va prefigura culmile disperării cioraniene, cinismul imposturii mereu biruitoare asupra autenticului, boală eternă, toate le vom găsi în acest areal al dacismului, în care conviețuiesc, alături de măreția și demnitatea gloriei, chiar și atunci, sau mai ales atunci când refuză umilința, alegând calea morții, pentru daci eliberatoare", adaugă Lucia Olaru Nenati. Totodată au fost identificate și poezii în care apar acest gen de motive și preocupare pentru daci, precum "Genaia", "Miradoniz", "Memento mori", "Sarmis", "Gemenii", "Rugăciunea unui dac".
Eminescu a locuit deasupra unei case dacice
O serie de specialiști și oameni de litere sunt de părere că pasiunea lui Eminescu pentru daci nu este întâmplătoare, existând o legătură mistică între acesta și strămoșii săi. Eminescologul Lucia Olaru Nenati spune de exemplu că pe frontispiciul bisericii Sfântul Gheorghe din București se află culmea un fragment din poemul "Rugăciunea unui dac". Cu toate acestea cea mai tulburătoare concidență, din acest punct de vedere, spune Lucia Olaru Nenati, a avut loc la Ipotești, locul unde poetul a copilărit. Mai precis, în anii ’70, Lucia Olaru Nenati era muzeograf la Muzeul Memorial Ipotești și a demonstrat că aceea casă care era prezentată turiștilor drept casa lui Eminescu era amplasată prost, fiind construită tocmai în 1935.
Totodată specialistul a arătat locul exact unde se afla casa veche a familie Eminovici. Obiectivul a fost relocat și au fost făcute săpături arheologice în zona fundației, vechii case a familiei Eminovici. Săpăturile au fost efectuate de profesorul Paul Șadurschi, atunci director al Muzeului Județean Botoșani, arheologul Liviu Șovan. La un moment dat printre ruine, povestește Lucia Olaru Nenati, a avut loc o descoperire uimitoare. Exact sub casa familiei Eminovici, pe același amplasament, arheologii au dat de resturile unei case geto-dace, după cum arăta și inventarul arheologic descoperit.
Mai mult decât atât, sub atenansa, anexa locuinței în care dormea copilul Mihai Eminescu, era o vatră dacică. "Degajând locul cu atenție însutit sporită, am avut surpriza să vedem că ceea ce găsisem săpând în cu totul alt scop decât se face de obicei o săpătură arheologică, era o vatră traco-dacă identificată ca atare de directorul arheolog pe care erau fragmente de vase antice. Așadar, prin deschiderea unei alte casete la 25 metri sud-est de colțul din stânga al muzeului, pe traseul unui șanț de 0,35 m adâncime la un nivel ni s-a revelat existența unui strat de lipitură de lut ars, cu bucăți de chirpic având imprimate urme ale unor elemente de construcție din lemn, urme de cenușă și cărbune, printre care se aflau și numeroase fragmente ceramice. Ducând obiectele la muzeul de istorie, ele au fost studiate, curățate, tratate corespunzător și reconstituite de restauratori. Așa a apărut concluzia că pe traseul șanțului a fost surprinsă o locuință de suprafață din vremea provinciei romane Dacia, aparținând culturii carpice din secolele II-III e.n., corespunzătoare celui de-al doilea nivel de locuire din cunoscuta așezare de la Medeleni Cucorăni", povestește Lucia Olaru Nenati.
Amfora romană și legăturile mistice dintre Eminescu și daci
Printre obiectele găsite în locuința dacică se număra și o cățuie dar și o amforă proabilă de proveniență romană ajunsă fie prin pradă, fie prin schimburi comerciale la carpii care au locuit în aceea zonă. De altfel, și arheologul Liviu Șovan confirma existența unei locuințe dacice, sub casa familiei Eminovici de la Ipotești. "În vederea reconstituirii cât mai exacte a Casei memoriale Mihai Eminescu de la Ipotești, în primăvara anului 1976 se efectua, sub conducerea lui Paul Șadurschi, un sondaj arheologic, pentru dezvelirea temeliei vechii case a Eminovicilor. Cu această ocazie s-au descoperit resturile unei locuințe dacice de suprafață datând din sec. II-III d. Chr., inclusiv fragmente dintr-o amforă romană. În ce privește apartenența culturală și etnică, toate elementele de care dispunem permit atribuirea așezării de la Ipotești populației dacice semnalată de altfel și în apropiere prin descoperirea altor așezări, în punctul «La Luncă» sau «La Cucorăni», în punctele «Vatra satului» și «Medeleni»", preciza Liviu Șovan.
Descoperirea a aprins numaidecât imaginația poeților și jurnaliștilor din aceea perioadă. De exemplu acestei descoperiri i-a fost dedicat un articol în Flacăra prin care se vedea o legătură între Eminescu și vatra dacică. Apoi poetul George Tomozei publică o poezie, "Istoria unei amfore", în care sugerează aceeași legătură transcedentală dintre poet și strămoșii săi prin vatra dacică, simbol magico-religios din cele mai vechi timpuri. În urma acestor descoperiri, specialistul Lucia Olaru Nenati, crede că a existat o legătură mistică între Eminescu și civilizația dacică, creațiile sale referitoare la această populație nefiind întâmplătoare.
"Iată deci cum în destinul eminescian tangențele dintre mit și real continuă sinuos și tulburător, dincolo de granițele vieții pământești și cum semne stranii ne îndeamnă să medităm pe marginea unei asemenea coincidențe precum aceea că el, creatorul și întemeitorul unui construct mitologic dacic așezat la temelia existenței noastre istorice, a dormit în copilăria lui pe temelia unei așezări dacice superbe care-i va fi trimis în vise efluvii semnificatoare", arată Lucia Olaru Nenati. O legătură aparte între Eminescu și civilizația dacică vede și academicianul Mihai Cimpoi, critic, istoric literar și eminescolog. "Întâlnirea eului eminescian cu centrul energetic interior care înfățișează arhetipul Daciei este una esențială de ordin existențial: el se relevă sieși, asistat de «oglinda» ființei ei mitoistorice. Sinele adânc al poetului se identifică dacului, iar Dacia este mai mult decât Italia lui Goethe… decât Grecia lui Holderlin, sau India lui Schlegel și Novalis. Dacia eminesciană ține de prezentul ființei, iar lumea dacică este pentru Eminescu o lume care își întemeiază ea însăși propria ființă. Așadar, există un model al Daciei, un orizont intraistoric și filozofic, ca imagine sintetică a Întregului", arăta Mihai Cimpoi, citat din lucrarea lui Vlad Zbîrciog, "Mihai Cimpoi, sau dreapta cumpănă românească".
adevarul.ro